Posts Tagged ‘竹刀’

剣道二刀流 [Kendo Nito-Ryu/Scoala celor doua sabii] se practica utilizand simultan doua 竹刀 [shinai-uri]: 大刀 [daito] si 小刀 [shoto].

Dimensiunile celor doua arme sunt urmatoarele:

In cazul barbatilor:
大刀 [daito] – maxim 114cm si mai greu de 440g;
小刀 [shoto] – maxim 62cm cu greutatea cuprinsa intre 280-300g.

In cazul femeilor:
大刀 [daito] – maxim 114cm si mai greu de 400g;
小刀 [shoto] – maxim 62cm cu greutatea cuprinsa intre 250-280g.

In cazul in care se doreste construirea unui 竹刀 [shinai] din piese vechi ramase de la alte shinai-uri de dimensiune standard [destinate utilizarii de catre adulti], trebuie facute masuratorile in asa fel incat toate noile parti sa fie aliniate dupa nodul principal al lemnului de bambus folosit, asa cum reiese din imaginile de mai jos.

Dupa ce s-a realizat alinierea corecta si dupa ce au fost scurtate piesele, trebuie ajustat profilul general si greutatea fiecareia in parte, in asa fel incat greutatea finala a componentelor de bambus si a celor de piele care formeaza 竹刀 [shinai-ul] sa fie in conformitate cu valorile mentionate.
In greutatea mentionata anterior nu este inclusa si tsuba.

In functie de stilul personal al practicantului, trebuie ajustat centrul de greutate al fiecarei arme, in asa fel incat sa nu existe diferente semnificative in cazul in care pentru practica si pentru concurs se folosesc shinai-uri din seturi diferite.

Aspectele tehnice descrise aici nu inlocuiesc antrenamentul din dojo.

Reproducerea integrala sau partiala a informatiilor si imaginilor cuprinse in acest blog, fara autorizarea scrisa a autorilor este interzisa, fiind pedepsita conform legilor in vigoare.

 

In keiko it is generally accepted that even if the bokuto it is fundamentally different than the katana, if the technique is correct performed the result is the same – extremely harmful for the opponent.
in this sense there is the example of Miyamoto Musashi.

10645296_689139954512759_1488426475262758072_n

the advantages of using a bokuto for training:
you can practice that exercises that involved a minimum contact with another bokuto with the specification that if you’re not careful you can hurt your partner.

the disadvantage of wooden swords:
it is much lighter than a steel sword.
the best exercises involving contact are those in which both partners are using shinai.

the advantages of a metal sword:
using a Iaito from the beginning you can learn to “feel the blade” and you get used to its weight and shape.

the disadvantages of a iaito:
the blade can break in case of the impact with another sword so it can be used in exercises that not involve contact.

no matter how beautiful it would be a katana should not forget that it is a lethal weapon.
its use involves a process of maturity and self confidence.

the readers of this martial art blog should understand that all the technical advices that I have wrote here do not replace the dojo training.
their purpose is meant to highlights the substance of each technique like something that should be considered as a summary.

complete or partial reproduction of the information and images contained in this blog, without the written permission of the author is prohibited and is punishable under law.

Termenul de shinai se traduce prin “sabie de bambus”.

originea lui este mentionata in documente datate ca fiind din preajma anului 1500, moment din care antrenamentele celor care l-au adoptat s-au desfasurat in conditii mult mai sigure.
drept urmare a reprezentat un prag important in evolutia ulterioara a tehnicilor de lupta cu sabia.

in prezent shinaiul este alcatuit din patru bucati de lemn de bambus sau din fibra de carbon, legate intre ele pe directie transversala cu elemente realizate din piele naturala – saki-gawa, naka-yui, longitudinal ansamblul fiind posibil datorita existentei unui fir – tsuru care uneste saki-gawa de manerul tsuka-gawa.
suplimentar fiecare shinai are un element circular – tsuba, care pe de o parte delimiteaza tsuka de corpul shinaiului – take, iar pe de alta parte, facand trimitere la sabia autentica folosita de samurai, impiedica alunecarea mainii atunci cand se executa tehnici de impungere – tsuki.
pentru ca o lovitura sa fie considerata valida ea trebuie sa fie executata cu prima treime dinspre varful shinaiului – mono-uchi.

in functie de o serie de criterii specifice, practicantii folosesc shinaiuri cu dimensiuni totale cuprinse intre 92cm si 120cm.
profilul transversal si punctul in care se afla centrului de greutate sunt doua dintre aspectele dupa care shinaiurile se impart in: koto si dobari – primul tip fiind unul foarte precis, iar al doilea tip permitand executarea tehnicilor in viteza.
stilul adoptat cat si particularitatile fiecarui practicant – varsta, greutate, temperament, nivelul de experienta, etc determina tipul de shinai potrivit pentru lupta.

indiferent insa de forma si dimensiunea shianiului este esential ca el sa fie suficient de flexibil incat sa nu cauzeze accidente in timpul antrenamentului si absolut obligatoriu nu trebuie sa aiba nici un fel de defecte: elemente carpate, aschii, legaturile de piele slabite sau deteriorate.

nu trebuie uitat niciodata faptul ca placerea de a practica cu siguranta o sa fie umbrita in cazul in care apar accidente, acestea din urma putand fi evitate foarte usor aplicand constant niste reguli de bun simt, printre care si cele care tin de intretinerea optima a shianiului sau cele care recomanda un antrenament controlat in care partenerii pur si simplu nu isi asuma si nu se expun la riscuri de nici un fel.

periodic, in functie de temperatura si umiditatea spatiului in care se depoziteaza, shinaiul trebuie finisat cu hartie abraziva pentru a indeparta semnele superficiale de uzura si trebuie uns cu ulei choji sau alt tip similar.

de asemenea este bine ca periodic sa se roteasca elementele de bambus fata de pozitia de baza a tsuka-gawa pentru a impiedica degradarea neuniforma si pentru a prelungi durata de utilizare a ansamblului.

in esenta, un Kendo de calitate implica un raport optim intre eleganta, viteza, acuratetea atingerii tintelor – iar un shinai vechi, slab intretinut sau defect cu siguranta ca nu ajuta pe nimeni.

cititorii acestui blog de arte martiale ar trebui sa inteleaga ca toate sfaturile tehnice pe care le-am scris aici nu inlocuiesc antrenamentul din dojo.
scopul lor este sa scoata in evidenta pe cat posibil fara prea multe cuvinte esenta fiecarei tehnici asemenea unui rezumat.

reproducerea integrala sau partiala a informatiilor si imaginilor cuprinse in acest blog, fara autorizarea scrisa a autorilor este interzisa, fiind pedepsita conform legilor in vigoare.

 

Echipamentul necesar practicarii Kendo este format din:

– gi si hakama. Suplimentar practicantii pot opta sa poarte obi si shita-gi;
– shinai, sabii din lemn de esenta tare: daito-shoto;
– armura.

este bine ca fiecare practicant sa aiba echipamentul propriu si de o cat mai buna calitate pentru ca aceasta din urma influenteaza in mod hotarator conditiile si siguranta in care se desfasoara antrenamentul.

nu este indicata utilizarea unor componente defecte – hakama sau gi descusute sau rupte, armura murdara sau deteriorata intr-o asa masura incat sa nu ofere o protectie reala, sabii din lemn care sa prezinte crapaturi sau fisuri.

nu uitati ca ideea de baza a unui antrenament este aceea de a pleca acasa intr-o conditie fizica si psihica cel putin egala daca nu chiar superioara fata de momentul in care s-a intrat in dojo.
nici un practicant normal nu o sa fie de acord sa plece acasa dupa antrenament cu dureri de cap, vanatai, fracturi, etc toate aceste aspecte putand fi evitate chiar de la inceput prin respectarea unor minime masuri etice si calitative.

contrar unor pareri, pe care le respect dar cu care nu sunt de acord, Kendo nu se poate practica in pantaloni scurti si cu o coada de matura in mana din simplul motiv ca sabia de bambus – shinai a fost inventata in jurul anului 1500 exact cu scopul de a evita aparitia accidentelor in timpul antrenamentelor.

la fel ca si atunci, in prezent fiecare practicant trebuie sa isi pretuiasca propria viata si in acelasi timp sa respecte dreptul la o viata sanatoasa pe care il are orice fiinta.

vorbind despre o arta martiala trebuie avut in vedere ca tehnicile de lupta reprezinta doar partea exterioara a antrenamentului esenta stilului fiind de fapt fundamentata pe un set autentic de valori – onoare, omenie, bun-simt.

in Kendo hotararea si determinarea reprezinta aspecte definitorii iar acest lucru trebuie gandit ca atare inclusiv din perspectiva procurarii unui echipament decent.

evident ca nimeni nu pretinde ca sa existe un echipament complet inca de la primul antrenament din mai multe motive:
– alegerea gresita a dimensiunilor si materialelor;
– cumpararea dintr-o sursa nesigura a echipamentului poate conduce catre costuri mari in schimbul unor produse de o calitate foarte slaba.

totusi este de asteptat ca cel mai tarziu dupa prima luna de antrenament fiecare practicant sa aiba propria sabie de bambus si preferabil este ca deja din a doua luna fiecare antrenament sa se desfasoare purtand hakama si gi.

antrenamentul cu armura poate sa inceapa cel mai devreme dupa o luna de la primul antrenament cu sabia de bambus.

cititorii acestui blog de arte martiale ar trebui sa inteleaga ca toate sfaturile tehnice pe care le-am scris aici nu inlocuiesc antrenamentul din dojo.
scopul lor este sa scoata in evidenta pe cat posibil fara prea multe cuvinte esenta fiecarei tehnici asemenea unui rezumat.

reproducerea integrala sau partiala a informatiilor si imaginilor cuprinse in acest blog, fara autorizarea scrisa a autorilor este interzisa, fiind pedepsita conform legilor in vigoare.