Posts Tagged ‘道場’

O zicala veche japoneza spune ca un 居合道 [Iaido] practicat corect face 剣術 [Kenjutsu] sa fie lipsit de sens.

Evident ca exista o nota de subiectivitate in aceasta afirmatie, insa in ciuda acestui fapt, ideea de baza este valabila.

Daca privim catre Japonia si daca ne aplecam asupra modului in care arta martiala a influentat istoria acestei tari, este lesne de inteles atasamentul locuitorilor Tarii Soarelui Rasare fata de stralucirea otelului rece al sabiilor.

Oricum ai incerca sa analizezi acest lucru, pe toate palierele – atat social, religios cat si moral – se va ajunge la o singura concluzie, si anume aceea conform careia [katana/sabia] reprezinta 武士魂 [sufletul samuraiului].

Privind dintr-o perspectiva istorica si, mai exact din punctul de vedere al vechimii, fara niciun fel de greseala 剣術 [Kenjutsu] este sursa din care ulterior au aparut atat 居合道 [Iaido] cat si 剣道 [Kendo].

Nu mi-am propus si nici nu are rost sa detaliem aici multitudinea de diferente dintre cele trei stiluri, nefiind aceasta miza textului de fata, ci o sa punctam doar caracteristicile de baza ale acestora.

剣術 [Kenjutsu] este un termen general, care include toate scolile traditionale de sabie, anterioare Perioadei Meiji.
In general, practicantii acestor scoli studiaza tehnici de lupta care isi au ca obiect supravietuirea in ipoteza participarii intr-o lupta care are loc pe campul de batalie impotriva unui adversar echipat cu armura si inarmat cu [yumi/arcul japonez], [yari/sulita], 太刀 [tachi/sabie] sau orice alta arma existenta in panoplia acelor vremuri.

Insa, intr-un mod fundamental, vorbim despre tehnici specifice campului de lupta puse in scena intr-un anumit context strategic specific epocii.

Pentru ca perioada Shogunilor Tokugawa este cunoscuta drept una a pacii, necesitatea practicarii tehnicilor de lupta mentionate mai sus scade.
In mod treptat, se renunta la studiul procedeelor care implicau armuri si lupte pe cai, in favoarea celor menite sa dezvolte, nu ca inainte – abilitati de supravietuire in batatlie, ci in mod particular spiritul practicantului.

Simplificand foarte mult tot parcursul, incepand cu Epoca Tokugawa si continuand cu precadere in Perioada Edo, accentul artelor martiale japoneze gliseaza dinspre [Jutsu/tehnica] catre [Do/cale spirituala].

Drept urmare, pe o perioada de cateva sute de ani, conducatorii scolilor principale isi adapteaza continuturile si metodologia predarii noilor realitati sociale.

Poate mai mult ca niciodata, in aceasta perioada iese in evidenta legatura spirituala dintre sabie si posesorul ei, prin reglementarea codurilor de conduita sociala.
Dintre acestea, poate cel mai cunoscut este 武士道 [Bushido/Codul Samurailor].

Desi de factura oarecum recenta fata de alte lucrari, 武士道 [Bushido/Codul Samurailor] se bazeaza pe texte mult mai vechi, asa cum este cazul colectiei 葉隠聞書 [Hagakure Kikigaki].

Acum, cand statutul samuraiului este echivalantul ideii de onoarea, tehnicile de manuirea a sabiei vin sa sustina aceast fapt.
Drept urmare, sunt selectate acele procedee care se pot utiliza in timpul duelurilor – care de multe ori aveau loc pe strazi in interiorul oraselor, in curtile locuintelor private sau chiar in interiorul palatelor sau diferitelor resedinte ale clasei razboinice.

Pe acest fond social bazat pe onoare si moralitate, infloresc si capata amploare nenumarate scoli noi si stiluri de 居合道 [Iaido].

Fata de 剣術 [Kenjutsu] care implica asa cum spuneam o lupta greoaie dusa pe campul de batalie, miza declarata a 居合道 [Iaido] era obtinerea victoriei asupra adversarului dupa prima lovitura.

居合道 [Iaido] devine echivalent cu invingerea adversarului concomitent cu tragerea sabiei din teaca, in urma victoriei lama urmand sa fie reintrodusa in lacasul sau.

Din aceasta perspectiva vorbim de un nivel al preciziei fara precedent, nivel imposibil de atins prin 剣術 [Kenjutsu], arta martiala menita sa raspunda altor tipuri de necesitati.

In principiu, diferenta de continut dintre cele doua discipline consta in faptul ca in primul caz, si anume in 居合道 [Iaido] este vorba in majoritatea situatiilor doar despre rezumarea la o singura tehnica, executata intr-un mod absolut precis, executie in interiorul careia nu exista loc pentru erori, motiv pentru care finalitatea sa culmineaza cu victoria asupra oponentului, iar in al doilea caz, cel al 剣術 [Kenjutsu] fiind vorba despre o insiruire de tehnici de atac, de blocaje, de eschive si de procedee de contra-atac, deci, de o modalitate de abordare a adversarului oarecum asemanatoare cu situatiile clasice intalnite si in alte stiluri de lupta non-japoneze.

Desi pe un palier superficial este oarecum tentant sa faci o comparatie intre cele doua discipline, axiologic este gresit sa se faca acest lucru atat din punctul de vedere al metodei cat si din punctul de vedere al procedurilor utilizate, pentru ca in unul dintre cazuri, respectiv in 居合道 [Iaido] este vorba exclusiv despre un set de tehnici care apar in momentul de inceput al luptei si care aplicate eficient fac ca acest moment sa coincida cu cel de sfarsit, iar in celalalt caz, respectiv in 剣術 [Kenjutsu] unde nu vorbim exclusiv despre lupta in armura, sunt tratate problemele luptei din momentul in care lama a fost scoasa efectiv din teaca, gest care se continua asa cum tocmai am spus prin atacuri si contra-atacuri succesive.

In cazul acestor doua discipline- metodologic – vorbim despre tehnici care urmeaza una in continuarea celeilalte.
Daca istoric 居合道 [Iaido] apare ulterior 剣術 [Kenjutsu], din perspectiva succesiunii tehnicii, 剣術 [Kenjutsu] este posibil doar dupa 居合道 [Iaido] , sau mai bine spus este posibil doar atunci cand 居合道 [Iaido] nu a fost utilizat la capacitatea sa maxima.

Avand drept reper idei bazate pe onoare si dreptate si in aceeasi masura vorbind despre o perioada de pace care a durat cateva sute de ani, in timp, violenta tehnicilor de lupta din 剣術 [Kenjutsu] s-a dovedit inutila motiv pentru care a fost inlocuta initial de miscari mult mai elegante si suple, specifice 居合道 [Iaido], urmand int-un alt punct al istoriei sa fim martorii aparitiei unei noi discipline, de aceasta data care sa includa si o latura competitionala, si anume, 剣道 [Kendo/Calea Sabiei].

Bazat pe o doctrina traditionala, cea cuprinsa in sfera 剣術 [Kenjutsu], in prezent 剣道 [Kendo/Calea Sabiei] implica in primul rand aspecte de ordin moral dupa care intr-un plan secund aspecte menite castigarii luptei.

Fata de scolile vechi de 剣術 [Kenjutsu] unde antrenamentele si spiritul luptei tinea de supravietuire si unde maestrii si practicantii in aceeasi masura se ghidau dupa sintagma 明日がない [Ashitaganai/ziua de maine nu exista], in prezent 剣道 [Kendo] este perceput pe baza ipotezei construirii pentru viitor.

In acest sens, in 剣道 [Kendo/Calea Sabiei] este important sa castigi in primul rand asupra sinelui, iar intr-o etapa urmatoare sa te gandesti la o metoda prin care ai putea sa iti domini adversarul.

Sa incerci sa combini cele doua moduri de gandire, sau mai mult, sa incerci sa abordezi o competitie de 剣道 [Kendo]  incercand sa aplici in lupta principiile distructive specifice 剣術 [Kenjutsu], reflecta totala incapacitatea de intelegere a diferentei dintre filosofia celor doua discipline martiale.

In esenta sa, 剣道 [Kendo] nu este menit sa asigure supravietuirea in cazul unei agresiuni, ci urmareste formarea si dezvoltarea spiritului practicantului.
In aceasta lumina, castigarea unui meci prin solutii necinstite, prin ranirea oponentului sau prin incercarea pacalirii arbitrilor nu isi gaseste sensul.

Un 剣道 [Kendo] exersat in 道場 [Dojo/locul unde se gaseste Calea/sala de antrenament] intr-o maniera autentica este menit sa pregateasca practicantul sa faca fata mai usor problemelor intalnite in viata cotidiana.

Acest lucru este posibil prin urmatoarele aspecte exersate in timpul antrenamentului:

間合い [Maai/zona de intalnire] – se refera la distanta pe care o au cei doi oponenti intre ei.
In principiu aceasta distanta trebuie sa fie mare si mica in acelasi timp si, in aceeasi masura sa permita punctarea oponentului fara ca acesta sa fie capabil sa inscrie propriul punct.

Mare si mic in acelasi timp inseamna ca pentru cel care o aplica trebuie sa fie mica – adica sa aiba acces facil la oponent, iar pentru acesta din urma trebuie sa fie mare, ceea ce il pune in imposibilitatea de a-si lansa propriul atac.
In acest sens, distanta reala dintre cei doi adversari poate sa fie: mica, medie sau mare.

Gestionarea unui 間合い [Maai/zona de intalnire] corect in 道場 [Dojo/locul unde se gaseste Calea/sala de antrenament], isi gaseste aplicare in viata cotidiana prin capacitatea de a gestiona un set de relatii sociale.
In acest sens, practicantul de 剣道 [Kendo] in functie de stimulii din mediu, in functie de partenerul de dialog sau in functie de situatia cu care se confrunta, este capabil sa pastreze o distanta mai mica sau mai mare, sa empatizeze mai mult sau mai putin, etc..

攻め [Seme/ initiativa atacului] – fata de alte arte martiale care sunt predate intr-o maniera defensiva, esenta 剣道 [Kendo] sta in capacitatea de a lansa un atac decisiv asupra oponentului.
Drept urmare 剣道 [Kendo] isi gaseste echivalentul in capacitatea de a proiecta si de a executa un atac corect si eficient.

Prin exersarea unui 攻め [Seme/ initiativa atacului] corect, in cotidian suntem capabili sa avem initiativa in luarea deciziilor noastre.
Drept urmare, initiativa lansarii unui atac asupra oponentului isi gaseste ecoul in capacitatea de a nu ramane pasivi la ceea ce se intampla in jurul nostru.

Ghidati de sentimentul onoarei si dreptatii, practicantii se implica in activitati utile societatii in care traiesc prin luarea initiativei, prin gestionarea unor situatii si resurse si prin aratarea determinarii necesare definitivarii lucrului inceput.

機会 [Kikai/oportunitate] se refera la alegerea momentului optim in care sa fie lansat atacul ca rezultat al lui 攻め [Seme/ initiativa atacului].

In viata de zi cu zi, aceasta reflecta capacitatea de a gestiona favorabil nu doar relatiile inter-umane, precum si capacitatea de a alege momentele cele mai bune in care care trebuie luate deciziile, in asa fel incat rezultatele sa aiba amploarea scontata.

Din acest punct de vedere, pe baza celor mentionate anterior, consider ca tranzitia dinspre [Jutsu/metoda] – notiune identica cu definitia caii razboiului, catre [Do/Cale spirituala], vine ca raspuns la provocarile evolutive cu care s-a confruntat societatea si cu care inca se confrunta in contemporan.

Drept urmare, asa cum am afirmat si in alte texte publicate pe acest blog, unul dintre motivele pentru care practicam arte martiale astazi, isi gaseste rationamentul in atingerea unei maturitati spirituale care ne permite sa ne ghidam in viata dupa concepte de tipul: onoarei, demnitatii si modestiei.

Aspectele tehnice descrise aici nu inlocuiesc antrenamentul din dojo.

Reproducerea integrala sau partiala a informatiilor si imaginilor cuprinse in acest blog, fara autorizarea scrisa a autorilor este interzisa, fiind pedepsita conform legilor in vigoare.

切り方

Posted: May 22, 2017 in 日本語
Tags: , , , , , ,

基本的で正しい切り方は一つだけですけど先生達が自分のやり方は千差万別です。

the content of this blog do not replace the dojo training.
complete or partial reproduction of the information and images, without the written permission of the author is prohibited and is punishable under law.

Abordarea sinoptica

Posted: October 23, 2014 in Romana
Tags: , , , ,

Nu exista ceva traditional in mod fundamental pentru ca traditia in sine implica o forma de modernitate depasita.
poate este mult mai corect sa se faca referire la un anumit secol sau curent, perioada, eveniment generator, etc.

in interiorul artelor martiale pentru a te raporta la o traditie, in sensul descris de mine mai sus, inseamna sa preiei integral, sa practici si sa transmiti mai departe un anumit set de valori si de tehnici fara sa adaugi nimic si fara sa modifici absolut niciun aspect.
dintr-o perspectiva axiologica a termenului, este oarecum dificil sa discuti despre existenta unui stil martial exclusiv traditional.

desi majoritatea stilurilor moderne incearca mai mult sau mai putin vizibil sa se raporteze la o origine istorica sau eventual sa isi inventeze una, in realitate din punctul meu de vedere, in sfera martiala perceputa ca fenomen, sunt putine aspecte mai nocive decat  acela de a nu accepta schimbarea.
sa ramai blocat intr-o traditie sau intr-un ritual care de multe ori nu apartine sau nu se identifica cu o cultura personala, sa nu accepti realitatea cotidiana, a copiezi fara sa intelegi, sa exersezi miscari sau tehnici ale caror sensuri s-au pierdut in negura timpului ajungand pana in prezent doar forme estetice lacunare, cu siguranta ajungi sa te indepartezi de ceea ce reprezinta esenta artei in sine.

vorbind despre notiunea de martial intr-o lumina sinoptica, implicit vorbim despre adaptabilitatea la un context mereu in schimbare – oamenii se schimba, necesitatile si motivatiile lor se schimba, lumea in ansamblul ei se schimba si, chiar daca nu se mai pune problema utilizarii in prezent a unui ansamblu de tehnici prin care sa iti suprimi adversarul cat mai repede si cat mai eficient – pentru ca asta era ideea urmarita intr-o lupta pe viata si pe moarte pana nu cu mult timp in urma – sensul central al artelor martiale implica in continuare o forma de control.

in contemporan insa, ideea de control nu mai trebuie sa fie perceputa intr-un prim plan ca fiind indreptata asupra unui adversar in lupta, ci ca forma de control asupra sinelui practicantului precum si ca mod in care datorita antrenamentului din Dojo fiecare este capabil sa gestioneze mai eficient o situatie sociala cu care se confrunta.

dincolo de toate acesta aspecte nu ramane decat forma – modul in care se pozitioneaza sabia intr-un anumit stil este sensibil diferit de un alt stil, aspecte de eticheta diferite, echipamente de protectie oarecum diferite, materiale si culori diferite, etc lucruri care in esenta nu conteaza atat de mult, pentru ca nu un kimono frumos te transforma din perspectiva talentului cum nici o sabie din cel mai bun otel nu te transforma intr-un practicant desavarsit doar pentru ca se afla in simpla ta posesie.
ceremonialul, eticheta, toate aspectele care tin de forma, nu au nici un sens in sine ca elemete gandite separat atat timp cat nu servesc unui scop mai amplu si nu sunt fundamentate pe cunostinte tehnice de o foarte buna calitate.

pe de alta parte exista infinite posibilitati, multe tipologii, cluburi, asociatii, stiluri si abordari diferite – unele mai apropiate si altele mai indepartate de o traditie martiala – incat fiecare aspirant poate sa gaseasca un segment cu care sa simta ca intra in dialog, pentru ca la un nivel simbolic totul se reduce la dialog, la interpretare, la negociere si la conciliere.

din punctul meu de vedere arta martiala este posibila in contextul unei atitudini optime care isi gaseste ecoul pe acest teren in asa fel incat fiecare practicant se identifica cu stilul in cauza si cu rigorile impuse de acesta, motiv pentru care atunci cand intr-un anumit context apare un sentiment de incorsetare sau cand valorile personale nu mai coincid cu cele promovate prin calea urmata este bine sa se intrerupa orice legatura cu activitatea in cauza si sa se regandeasca noile optiuni.

nu cred ca esenta artei martiale trebuie cautata in spectacol – desi demonstratiile isi au rolul lor bine meritat – cum nu trebuie cautata nici in imobilitate si de aici in lipsa unei viziuni autentice despre ceea ce inseamna evolutia fiecarui individ, independent si indiferent de pozitia sa sociala, intelectuala, de apartenenta la un grup, etc

este trist ca in viata sa nu poti lua singur propriile hotarari, sa ai nevoie de regulile altuia pentru a putea fi fericit si sa iti ascunzi in frunzisul etichetei sau moralei propria incapacitate de a decide pe ce drum urmeaza sa mergi.

pe baza celor scrise mai sus, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca nimic nu poate exista in absenta propriei esente.

cititorii acestui blog de arte martiale ar trebui sa inteleaga ca toate sfaturile tehnice pe care le-am scris aici nu inlocuiesc antrenamentul din dojo.
scopul lor este sa scoata in evidenta pe cat posibil fara prea multe cuvinte esenta fiecarei tehnici asemenea unui rezumat.

reproducerea integrala sau partiala a informatiilor si imaginilor cuprinse in acest blog, fara autorizarea scrisa a autorilor este interzisa, fiind pedepsita conform legilor in vigoare.

From theory to Dojo

Posted: September 28, 2014 in English
Tags: , , , ,

Long time ago I heard this idea according to which “the bamboo shadows are sweeping the stairs without raising any grain of dust and the light penetrates the depths of the pond without leaving traces in the water”.

initially, being a teenager, it seemed for me just another martial art quote intended to make the training more interesting which is why I have not paid really much importance to this aspect.

1782074_1623426927884209_1042257728324487404_n

certainly, at that point, I was not ready for this kind of martial approach, being more tempted to find new ways to defeat an opponent rather than ways to win a fight against my weaknesses.

the years have passed and meanwhile I had the opportunity to learn with and from experience of many great teachers until recently I realized that all my sword technique is comprehended now through the philosophy of martial art at a level so deep that any distinction between theory and practice almost faded.

the readers of this martial art blog should understand that all the technical advices that I have wrote here do not replace the dojo training.
their purpose is meant to highlights the substance of each technique like something that should be considered as a summary.

complete or partial reproduction of the information and images contained in this blog, without the written permission of the author is prohibited and is punishable under law.

Keiko for everyday life

Posted: September 16, 2014 in English
Tags: , , , ,

The purpose of Keiko is to practice ways in which you can observe openings in the defense of your training partner.

in battle, observing and understanding the opponent and then applying strategies practiced in Keiko, allows gaining any shiai whatever is the degree or the experience of your adversary.
in everyday life, application of that principle derived from Keiko consists in observing the opportunities or to develop where them do not exist.

the concept of Seme and the initiative to launch an attack in the Dojo, in real life it is translates into having the initiative in the society in which you live, namely not being passive, to have a proper attitude and to be responsible for your actions and decisions in all your life.

the idea of Ma-Ai in training applies in the life through the ability of managing a set of human relationships.

a Keiko in which you venture when your spirit it is not strong it is a losing battle.

any decision that relies on self-esteem and self-confidence is the secret of success.

the readers of this martial art blog should understand that all the technical advices that I have wrote here do not replace the dojo training.
their purpose is meant to highlights the substance of each technique like something that should be considered as a summary.

complete or partial reproduction of the information and images contained in this blog, without the written permission of the author is prohibited and is punishable under law.

The training in Kendo

Posted: August 22, 2014 in English
Tags: , , , ,

Those who rush to get degrees and diplomas miss the essence of Kendo.

the meaning of a quality training consists in authentic transmitting of the techniques and direct relationship with the master.
in this light, a training that took place in a dojo with many practitioners may not be as good as an technical study in small groups.

the ideal scenario is when the master is working with only one disciple once, because there are enough opportunities for the student to improve his technique.
on this background, the master does not teach a general dry technique to a inhomogeneous audience but rather a personal technique tailored to capabilities of a particular practitioner.

having as starting point the theory and as working method the experiment, this is the only way we can talk about a real individual evolution.

during our training we must try to get closer to the essence of art.

the readers of this martial art blog should understand that all the technical advices that I have wrote here do not replace the dojo training.
their purpose is meant to highlights the substance of each technique like something that should be considered as a summary.

complete or partial reproduction of the information and images contained in this blog, without the written permission of the author is prohibited and is punishable under law.

 

Despre echipament

Posted: July 9, 2014 in Romana
Tags: , , , , , ,

Echipamentul necesar practicarii Kendo este format din:

– gi si hakama. Suplimentar practicantii pot opta sa poarte obi si shita-gi;
– shinai, sabii din lemn de esenta tare: daito-shoto;
– armura.

este bine ca fiecare practicant sa aiba echipamentul propriu si de o cat mai buna calitate pentru ca aceasta din urma influenteaza in mod hotarator conditiile si siguranta in care se desfasoara antrenamentul.

nu este indicata utilizarea unor componente defecte – hakama sau gi descusute sau rupte, armura murdara sau deteriorata intr-o asa masura incat sa nu ofere o protectie reala, sabii din lemn care sa prezinte crapaturi sau fisuri.

nu uitati ca ideea de baza a unui antrenament este aceea de a pleca acasa intr-o conditie fizica si psihica cel putin egala daca nu chiar superioara fata de momentul in care s-a intrat in dojo.
nici un practicant normal nu o sa fie de acord sa plece acasa dupa antrenament cu dureri de cap, vanatai, fracturi, etc toate aceste aspecte putand fi evitate chiar de la inceput prin respectarea unor minime masuri etice si calitative.

contrar unor pareri, pe care le respect dar cu care nu sunt de acord, Kendo nu se poate practica in pantaloni scurti si cu o coada de matura in mana din simplul motiv ca sabia de bambus – shinai a fost inventata in jurul anului 1500 exact cu scopul de a evita aparitia accidentelor in timpul antrenamentelor.

la fel ca si atunci, in prezent fiecare practicant trebuie sa isi pretuiasca propria viata si in acelasi timp sa respecte dreptul la o viata sanatoasa pe care il are orice fiinta.

vorbind despre o arta martiala trebuie avut in vedere ca tehnicile de lupta reprezinta doar partea exterioara a antrenamentului esenta stilului fiind de fapt fundamentata pe un set autentic de valori – onoare, omenie, bun-simt.

in Kendo hotararea si determinarea reprezinta aspecte definitorii iar acest lucru trebuie gandit ca atare inclusiv din perspectiva procurarii unui echipament decent.

evident ca nimeni nu pretinde ca sa existe un echipament complet inca de la primul antrenament din mai multe motive:
– alegerea gresita a dimensiunilor si materialelor;
– cumpararea dintr-o sursa nesigura a echipamentului poate conduce catre costuri mari in schimbul unor produse de o calitate foarte slaba.

totusi este de asteptat ca cel mai tarziu dupa prima luna de antrenament fiecare practicant sa aiba propria sabie de bambus si preferabil este ca deja din a doua luna fiecare antrenament sa se desfasoare purtand hakama si gi.

antrenamentul cu armura poate sa inceapa cel mai devreme dupa o luna de la primul antrenament cu sabia de bambus.

cititorii acestui blog de arte martiale ar trebui sa inteleaga ca toate sfaturile tehnice pe care le-am scris aici nu inlocuiesc antrenamentul din dojo.
scopul lor este sa scoata in evidenta pe cat posibil fara prea multe cuvinte esenta fiecarei tehnici asemenea unui rezumat.

reproducerea integrala sau partiala a informatiilor si imaginilor cuprinse in acest blog, fara autorizarea scrisa a autorilor este interzisa, fiind pedepsita conform legilor in vigoare.